apogeul lunii octombrie este să șezi pe viceu plângând, după ce ai încercat неудачно să îneci sentimentele-n ceai.
mi-ai futut inima pe gură și ai plecat.
iar când am vrut eu să plec, m-ai apucat de mână și m-ai întrebat dacă e ceva-n neregulă.
tu, am vrut să spun dar am tăcut.
taci și zîmbește, mi-am zis.
m-ai întrebat ce ascund de tine.
ascund faptul că ești idiot. ascund faptul că în orice moment aș fi gata să te apuc de mînă și să fug în lume cu tine, dar tu nu știi geografie și nici nu știi cum se apucă de mînă.
ascund de tine și ideea că uneori te urăsc atît de tare că vreau să te cuprind și să nu-ți mai dau drumul.
m-aș ascunde și eu de tine, pentru că ochii care nu se văd, se visează. și eu aș vrea tu să mă visezi. aș vrea multe de la tine îndeobște, dar tot ce-mi poți tu oferi e patul tău și jumate de ogheal.
ascund, tac și zâmbesc.
ascund și cuțitele din casă, pentru că sunt gata să ucid orice pentru un gram de suka stabilitate.