Arhiva | Octombrie, 2012

duminică

29 Oct

stau pe marginea podului din lemn mucegăit și mă întreb ce dracu fac eu aici. de desubt se uită la mine o apă întunecată, murdară, deasupra vâjâie avioane. începe să ploaie.

they told us the temperature in water is  2 degrees today. are you jumping the first?

pizda măsii, mă gândesc eu, eu nu vreu să sar, mie mi-i frig, eu vreu vin și plăcinte. vântu și frigu mi-o intrat pe sub costumul făcut special ca să nu intre vântul și frigul, și eu stau, cu vânt și frig în mine, pe marginea podului din lemn mucegăit, mă mai gândesc o dată la vinu lu bunelu și la plăcintele mamei, îmi amintesc că acum trebuie să mă înclin în față într-atât încât greutatea cilindrului meu cu oxigen din spate să mă facă să mă învârt în aer și să cad în apă învârtită, și sar.

bulbuci, mulți bulbuci.

ce nu te omoară te face străin, și iacătă-mă-s aici, străină, în apa asta întunecată și murdară, într-un lac iobnutâi de lângă ocean. simt cum intră apă pe la gât și mi se prelinge pe tot corpul. tipa primele 4 minute e așa, tipa pe urmă o să se încălzească. naiobcă.

le fac semn că-s vie, sar și restu.

nu mă gândesc că acum trebuie să mă scufund la 20 de metri, nu mă gândesc ce aș putea să nu văd acolo. а вдруг под асфальтом пляж? Ситуационизм – направление в западном марксизме, возникшее в 1957 в результате отпочкования от троцкизма.

we are going down.

dacă stai și te uiți mult timp la un lucru, până și acel lucru devine interesant. și iată în așa mod un fel de iarbă lacvatică o devenit pentru mine interesantă. ah cât de e fain să înoți și să nu vezi nimic în afară de o pată maro-cafenie în jurul tău, și să știi că pe undeva pe aici este o stâncă, și niște mașini care so pizdit în lac, și noroc de liniuța galben-neon de pe capu lu buddy meu, că ah ce fain avea să fie să mă pierd pe acolo. de pierdut trebuie împreună, că-i mai vesel.

ne punem în genunchi pe mâl, controlăm cât oxigen mai avem în cilindre, ne arătăm semnul că suntem bine, deși ambii eram spărieți, pierduți, mâncați de apă. mă uit la termometru. 2 grade. ciuvaku nu mo naibit.

frică. frică asta nu-i când n-ai salvat un document în word, sau când ai uitat să hrănești pisica, sau când, bojă și de râs, n-ai făcut temele pe acasă. frică asta îi când tot în jur e maro-cafeniu-negru și nu-mi pot vedea mâna, și fut, unica ființă vie din aria de 1 kmcare n-are coadă sau clești  dispare într-un nor și mai cafeniu. și gata. nu-i. simt cum inima se bate, aud fiecare inspirație și expirație, dau două-trei ori din laste, mai inspir o dată, uit să expiri, simt cum se bate inima, mă uit în jos, nu-mi văd picioarele, mai inspir, expir imediat, masca începe să-mi aburească și ștu că pentru a o curăța sub apă,  trebuie să o scot cu totul, să închid ochii strâns, să o pun la loc pe cap, să ridic capul și să suflu aer pe nas până apa a ieși din mască. mai bine cu abureală în fața ochilor.

prin abureală, văd ceva ce seamănă cu bule de aer undeva departe. mă gândesc că sau îi peștii despre care ne-o zis să ne ținem departe, sau e omu meu pierdut. sau eu-s omul lui pierdut. sau noi ambii suntem oameni și suntem pierduți.

***

fericire. fericire asta nu-i când barca o câștigat meciu, sau când mama o cumpărat kinder, sau când profu de desen o pus zece. fericire asta când ies la suprafață, și cu vreo 2-3 metri mai devreme văd raze de lumină și mă uit în jos și văd întuneric.

diving in extremely low visibility, completed.

ies din apă și brusc încep să simt cele 40 de kilograme pe care le aveam în spate. mi le dau jos și intru în unicii patru pereți de acolo.

-you don’t have any wine here, do you? can I then have a tea, please?

-if you guess how many coins i have in my hand, I’ll give you both of them.

prikalist.

beu ceaiu, vorbesc cu ciuvașii din echipă și fut, mă bate-un gând că noi avem nevoie de distanță ca să ne apropiem. șap deodată fut alt gând, că eu beu ceai. de când eu blea beu ceai? și apoi, ultimu gând pe ziua de azi, cât timp eram acolo, eu la tine nu m-am gândit. deci acolo nu-i așa de răi, deci mai rău se poate.

seara am răsturnat sticluța cu ojă violetă pe masă. iaca și pata de culoare la mine în viață.

 

în tren.

27 Oct

care-i sensul atunci când nu-i sens?

așa cum toate ciupercile îs comestibile, iar unele doar o singură dată, fix așa și pe toți oamenii se poate de iubit, doar că pe unii numai o singură dată. eu te-am iubit de multe ori, te-am iubit în pat, la bucătărie, te-am iubit când veneai bat acasă, te-am iubit când îți spuneam că nu mai vreau să te văd, te-am iubit până și după ce am încetat să te iubesc. știi, iubirea nu e făcută din 70 de lucruri, 69 și mâncare, iubirea e făcută din iubiri mai mici, din multe iubiri mici, e făcută din multe dimineți cu picioare goale pe teracota din bucătărie, din un tu și un eu împletiți în cerșafuri albe și raze de soare, din plimbări la munte și aer curat, din coji de portocală și din apusuri, din certuri și împăcări, din flori de câmp și din bătăi cu pernele, din ceai cu bergamot și cafea uitată în frigider, iubirea e făcută în lift, la balcon, iubirea e făcută acolo unde vrem noi.

fiecare deținătoare de pisică știe că nimeni nu poate deține o pisică.

***

reflexia din geamul trenului se uită la mine. reflexia are cearcăne, o sticlă de ceva în mână și un carnet cu coperta neagră în cealaltă mână. reflexia se întreabă de ce oamenii au încetat să aibă grijă de igiena lor mentală? de ce oamenii își spală dinții de două ori pe zi, iar creierii niciodată?

lângă reflexie se așează o femeie de 40 de ani, cu unghii neîngrijite, picioare murdare, multe probleme, probabil niște copii flămânzi, facturi de achitat. reflexia sunt eu și eu simt un puternic iz de parfum ieftin amestecat cu miros de menstruație. mi se întoarce stomacul și mă întorc și eu. bag nasul în fular. miroase a mine. miroase a zona mea de confort.

nu există oameni pe care eu să-i urăsc, în schimb sunt mulți oameni pe care eu nu am pentru ce să-i mai iubesc.

Halloween мать вашу. oamenii se maschează în vseakie huinele, de parcă oamenii și așa nu ar fi huinele.
— Ты видишь в людях добро?

— Я в людях не вижу людей.

***

a da, o liniuță, eu te iubesc.

vină cu mine

25 Oct

йобаный карась.

eu nu-s ciocolată și nici macăr bere, de aceea eu nu aștept să îți fiu pe plac, pentru că nici macăr ciocolata sau berea nu e pe placut tuturor. știi, fiecare om are defecte. eu beu, fumez iarbă și fac random sex, tu ești конченая.

***

eu sunt singură, tu ești singură, hai să fim singure împreună. hai să plecăm la mare pe vânt și ploaie, să ne așezăm pe nisipul umed, să deschidem un bax de bere și să ne hlizâm. să ne bată vântu-n ochi și păr, să numărăm pescărușii, hai să ne ascundem după dune și iarbă, să nu ne vadă lumea, să ne vadă numai o plajă sălbatecă, să ne vadă focul, marea, să ne vadă recepționerul de la hotel cum ne întoarcem bete și fericite la 4 in the morning și cum la 8 suntem deja la micul dejun. hai să călătorim cu trenul undeva departe, și să facem cunoștință cu străinii, iar apoi să trimitem vederi mamelor noastre și să zicem că nu le-am ascultat. hai să purtăm pulovere largi pe care e desenat cosmosul, hai să fim cosmosul. hai să dansăm în metrou dimineața, hai să ne așezăm lângă muzincanții ambulanți care cântă despre dragoste, hai să-i facem să cânte despre noi. hai să zâmbim trecătorilor, hai să mâncăm biscuiți și să bem lapte. hai să nu știm ce-i cu viața noastră. hai să ne urmcăm în primul tren care îl vedem în gară, hai să dispărem.

să nu se fi întâmplat viața, eu avea să fiu fată cuminte.

https://www.youtube.com/watch?v=4gUn9mlBOcc

requiem

22 Oct

fluturaș nu mai ai aripioare

fu blea și mă zaibe cântecu ăsta la lecția de muzică. mă zaibește și acum, când alerg pe întuneric spre cămin, încercând să-mi țin toată durerea mea de om prost în mine, înghițind în sec ca să nu-mi iasă cumva lacrimi, inspirând ceață și expirând un izbitor miros de alcool.

viața se începe acolo unde se termină zona de comfort. eu tare aș vrea să pot să-mi exprima sentimentele, dar eu nu pot, așa cum unii niciodată nu se mai învață să meargă pe bicicletă sau să fie fideli. oamenii de regulă sunt victimele propriilor minți, așa cum ai fost tu, pentru că unele probleme există, altele apar din necesitatea de a avea probleme. dacă aș ajunge să am o viață mediocră, cu soț, copii și borș, numai pentru că am făcut mereu ce mi-o zis părinții, profii și mă-ta, eu nu m-aș fi jăluit, pentru că bei ce îți torni. dar din altă parte, există în viață momente când trebuie să iai decizii, să-i înfrunți pe cei pe care de regulă îi lingi, să zici ca de azi fără minet de trei ori pe zi, de mâine fără anal, și de poimâine, e viața ta și faci ce vrei. și poate așa, oamenii o să te aibă în circumstanțe mai plăcute. eu nu știu precis ce am avut în vedere, dar ceva cu siguranță am avut.

problema e alta când ai doar 18 și îi anunți pe părinții tăi că vrei să pleci în georgia.

în timp ce curațam azi o mandarină, nu știu de ce mi-am amintit de băiatul care se îneca la câțiva pași de mine. cognac cu mandarină.

știi, sunt momente când tot ce aș vrea s fac e să mă pun în poziția fetusului și să boșesc vreo săptămână, cu perdelele trase și cu telefonul deconectat, sau să mor pe termen neidentificat, eventual să văd cum mă înmormântează, cum toți zic că eu am fost așa de bună, și că o să le lipsesc, șap să mănânce găluște și să beie vin, discutând despre economia mondială, alegerile în america și mă-ta. people always clap for the wrong reason, zicea Salinger pahodu.

eu nu vreau să fiu fericită, pentru că de fiecare dată când sunt, ceva rău se întâmplă.

drinking is an emotional thing

21 Oct

desfac scufița roșie, pun atent bucățica de staniol de-o parte, bag ciocolata în gură, iau în mână cana de ceai umplută până sus cu vin de casă și deschid cartea la pagina 213.

yesterday, love was such an easy game to play. Beatles, tași te rog și nu-mi strica kaifu.

afară plouă pentru a patra zi și eu, ștergând mucegaiul din colțul camerei, mi-am amintit de vară, de bere, de nopți dormite în tren, de miros de iarbă și de călătorit tare boem și pohuiesticeski. când omu nu are pe cine să urască, el începe să se urască pe dânsu. eu cred că în viața anterioară nu știu cum am ajuns să mă masturbez cu sabia lu damocle, pentru că latura mea sado-mazo începe tot mai frumușel să iasă la suprafață. nu dorm până nu termin cărțile ăstea, nu mănânc până nu te trimit de cel puțin trei ori nahui, pentru că știu că ție nahui nu-ți place. mii dor de tine dar nu am să ți-o spun pentru că eu-s femeie, și fiecare femeie deșteaptă știe că ea e proastă.

tu spui că ții dor, eu zic că se mai întâmplă, tu zici că mă iubești, eu zic că mi-i foame, tu zici că eu-s insensibilă, eu mă gândesc ce să beau diseară. iacașă. știi, poate eu și sunt insensibilă și nu-mi place să pierd timpu pe vseakie sentimentalisme, poate mie nu-mi place să stau cuprinsă cu tine patru ceasuri de trei ori pe zi, poate eu nu vreu să merg pe stradă de mână, poate tinerii și conduc lumea, când devin bătrâni, poate omu pe care îl voi iubi și omu care mă va iubi niciodată nu vor fi aceiași, poate numai după ce voi pierde totul, voi fi cu adevărat liberă să fac ce vreau, poate nu-i sens să mori cu ficatul sănătos. da poate mie pur și simplu mi-i pohui. sau poate eu am nedaibit.

tu ai observat că lucrurile pe care noi le aveam au ajuns să ne aibă pe noi?

**

îi zic colegei de etaj că aș vrea să mă urc pe un urs polar și să zbor undeva departe. ea mă întreabă de la cine am cumpărat iarba. eu ridic un deget în sus și ea bufnește în râs. jesus is not selling weed. eu mă mir cât e ea de amuzantă și mă gândesc, a vdrug, bojica, pe lângă faptul că nu există, s-ar abcuri într-o zi și ar crede că el asta îs eu. mă zaibesc pe mine oamenii, și mai ales oamenii la care cercul de interese are colțuri. cretini.

 

 

 

beu deci exist

19 Oct

Citește în continuare

miroase a vanilie și ginger beer.

14 Oct

pe mine mereu mă fascinau oamenii care au destula voință să-și ridice fundul și să plece, dacă lor ceva nu le place. cum o zis odată Exuperi, există oameni frumoși, da goi înăuntru, și pentru ei, nimeni nu ar ucide.

tu te-ai întrebat vreodată câți de tine sunt în  tine?

sau, не хуйню ли я делаю?

ție tare îți place când vremea de afară coincide cu stare de spirit, mie-mi place când starea mea de spirit coincide cu bardacu din cameră. pentru că vremea eu nu o pot controla, da camera mea o pot.

și după ce o să pun pe policioră tot gunoiul dintre cei patru pereți ai mei, oi trage un fum și m-oi urca pe o broască țestoasă rombică roz, și m-oi duce de aici. am vrut să lovesc pe alături dar nu am nimerit.

-putem face cunoștință?

-nu, pentru că mie cu tine o să-mi fie plictisitor, iar ție cu mine, непонятно.

-de ce?

-pentru că mie deja mi-i plictisitor, iar ție непонятно.

***

eu câteodată am impresia că o să răcesc de la frigul din sufletul meu, după care o să cuprind o батарейкă. nimeni nu so gândit că poate și батарейка ar vrea să se încălzească de la cineva. nimeni. it feels so good but it hurts so bad, cumsarzice.

cele mai importante lucruri de fapt nu-s lucruri, iar vechiul niciodată nu mai poate fi nou. de aceea, de fiecare dată când observ defectele lumii, eu mă duc să beu. pentru că atunci când eu beu, tu nu mai pari așa de cretin.

de fapt, oamenii se cred unii pe alții cretini, dar nimeni nu s-a văzut pe dânsu îi ceilalți, și asta de-acum nu-i de râs. nu există nimic original, vaapșe nimic, pentru că noi suntem nimic mai mult decât o adunătură de idei care ne înconjoară, un fel de combinație, ca și codurile. nimic mai mult, nimic mai puțin. unele coduri se aseamănă mai mult, altele mai puțin.

era odată un băiețel care o salvat o căprioară de la înec, după care so dus și o mâncat-o. ”нельзя” există numai pentru ce-i care întreabă.

beu ceai de pomușoare cu mentă și mă gândesc că dacă cineva, evetual, ar găsi sensul vieții, el ar trebui să se înscrie de urgență la psiholog.

***

o singură sticlă, dar atât de mult alcool. un singur suflet, dar atât de multe sentimente.

am impresia că dacă mi-aș pune sentimentele în pachețele și le-aș înveli în staniol portocaliu, aș avea cadouri pentru toți copii din africa pentru anu nou.