Arhiva | Septembrie, 2014

despre cum să ucizi copilul

2 Sep

îmi scot ceasul de pe mână. mă bunghesc în ecran. foaia-i goală, mâine plec. 

am pierdut  petrecut o vară-ntreagă ucizând copilul. requiem for a dream. 

Tu-mi zici că eu aș obține orice vreau, doar să știu ce vreau. Eu vreau să fiu lipsită de ambiții și dorințe. Îmi doresc să nu-mi doresc nimic, să fiu un parazit social, să vegetez, să fiu capabilă să trăiesc în afara societății, să vorbesc despre lucruri simple în noțiuni complicate și nimeni, pentru că n-o să mă-nțeleagă, să creadă că-s un fel de ra și să-mi aducă jin și plăcinte. 

Să trăiesc pe un clif, într-o casă de lemn fără garduri și cu grădină în spate unde dimineața o să mă plimb analizând atent dacă s-a schimbat poziția curpenilor de castraveți și apoi o să ud roșiile și ardeii și gândacii de colorado și o să merg în casă să-mi pun ibricul la fiert. Să am un câine și două mâțe și poate câțiva prieteni în sat care o să vină la mine la ora cinci și eu lor o să le dau biscuți. Apoi țuică. Apoi o să ne futem. O să-i spun să mă ia pe la spate and to choke me softly, în timp ce mâța ne urmărește de pe pervaz. 

Vara-ceasta am vrut să ucid copilul din mine, ideile năstrușnice și dorința de a fi un cineva, așa că am devenit angajat public. Am răsfoit foi și am băut cafea, am mers pe culoare încălțată-n шпильки, am bătut la uși, m-am prefăcut că vorbesc pe teme importante cu oameni importanți în locuri importante. Seara mergeam la o sticlă de vin și încercam să discut trivialități, nimicuri, pentru că așă fac oamenii mari. Și eu am să fiu om mare ca să uit cât de mică sunt. 
Vorbeam cu mama într-o seară lângă саморвар că în esență ea tot a devenit nică, și probabil it runs in the family. De ce să fii deștept și trist când poți fi prost și toată lumea să fie a ta. 

доигралась. переигралась. Deși încă-mi trec prin cap ideai precum că io-s deosebită, eu încet-încet le înăbuș cu nasu-n pernă până când nu mai au oxigen să ardă. Probabil curând n-o să mai scriu. Probabil curând o să uit că vroiam să cutreier lumea-n lung și lat și să trec strada la roșu și să mănânc micul dejul la cină. Probabil curând o să fiu destul de dezămăgită  matură ca să mă mulțumesc cu nimic și o să vreau să lucrez de la nouă la cinci și n-o să beau duminică seara și o să mă fac grasă și urâtă, cu părul uleios și vreo odraslă pe alături. 

E greu când ideile tare-s prea mărețe pentru curajul pe care-l posezi. Iar când vezi că banalul te mănâncă, lasă-te mâncat. 
retrasă, nu învinsă, spunea cineva undeva.