Arhiva | Noiembrie, 2012

dacă ne iubim

26 Noi

nimic nu satisface o dorință mai bine decât îndeplinirea ei.

eu m-am trezit cu Цой și mă simt bine așa și nu-mi mai trebui nimic și sunt aparent fericită pentru că nu am încotro și pentru că am înțeles ieri că multe o să se mai întâmple cu mine și eu trebuie să fiu puternică și tu, te rog, tot, pentru că eu mă gândesc la tine de multe ori pe zi dar știu cât e de greșit asta și de aceea cum mă trezesc gândindu-mă la tine mă fac că nimic nu s-a întâmplat și merg mai departe fluerând și zâmbind și mă gândesc că o să merg acasă și o să-mi ling rănile iar de zâmbit trebuie acum pentru că nimănui, dar chiar nimănui nu îi pasă de tine și de lumea ta interioară pentru că oamenii sau vor să fută sau să mănânce.

eu mi-am tras frumos plapuma peste cap și calculator și refuz să cred că e din nou ora 6 și eu trebuie să trăiesc și azi așa cum am făcut-o ieri și înțeleg că I’m living someone else’s dream și asta într-un fel zaibește, și mi-i sete dar prea lene să mă duc să beau apă pentru că de după patul meu se începe viața și în viață toți suferă.

tu știi că nimic nu doare mai mult decât să știi că suferința ta o simt încă mii de oameni, că nu ești tu chiar așa de eminescu și de unic și că vaapșe tu ești nimic pentru că ceva tu cu siguranță nu ești.

ieti-n mâini. nu, nu sticla de pivă, pune-o jos la loc. ieti-n mâini.

eu ieri am sărbătorit depresia mea cronică care deja e fată mare și am băut mult vin și ceai și am zis că de azi am să cresc și eu mare și frumoasă și deșteaptă și eventual o să-mi donez inima și sufletu cuiva pentru că nu mai vreau să am nevoie de ele. și  știu că o să fie loc gol în mine atunci mult, dar poate am să mă simt eu mai liberă atunci și poate mai mult vin o să încapă în mine, și poate o să înceapă să-mi placă să beu whiskey și poate o să-mi fie într-adevăr pohui pentru că pohui asta e bine.

pohui.

 

 

despre probleme

24 Noi

-я тебя никогда не забуду

-я тебя никогда не увижу. возвращаться плохая примета.

***

niciodată să nu te aștepți că totul o să fie așa cum te așteptai, bun?

niciodată să nu speri, să nu iubești, să nu crezi în oameni, să nu arunci vinul sau vodka, să nu te abții să trimiți oamenii, să nu te temi să fii nebun.

-ты сумасшедший

-для этого нужно тренироваться всю жизнь.

mi-ai zis că oamenii se tem de ce e la dânșii în suflet, de aceea caută răspunsurile în alții, se caută pe sine în toate urnele de gunoi din țară, se caută pe internet, se caută prin cărți, se caută pe rafturile magazinelor și în diferite paturi.

eu am zis că pe mine asta mă zaibește. mă zaibește în sens că-mi place.

după fraza asta tu ai înțeles că cu mine что то не то și mi-ai zis să mă duc să mă culc, să dorm o săptămână, să mă gândesc la nimic și o să-mi treacă. eu te-am întrebat șo za sfat levâi tu îmi dai. ”tu mie mi-ai zis fix așa, și pe mine mo ajutat”

fu și-s de levaia, mă gândesc eu, în timp ce îmi dau seama că să-ți urmezi propriile sfaturi poate fi mai greu decât a înțelge de ce cosO+sinO=1.

eu simt singurătate pe piele, cum mă mângâie frumos înainte eu să adorm cu fruntea pe o carte de Harper Lee, cum îmi zice bună dimineața, cum se ceartă cu mine, cum îmi face micul dejun, cum mă iubește.

pe cale de dispariție nu sunt numai unele rare feluri de animale, ci și unele rare feluri de sentimente, tu știi? lumea mea interioară tânjește așa de tare după un pic de căldură, ceai, cuprinsuri în pat, oleacă de glume și tot felu de ramantică de asta, dar în schimb eu primesc în nas cele șase grade de afară, 15 kg de cărți, o sticlă e vin, tirbușonu și o plapumă albastră.

tu știi sentimentu cela când simți că tu faci așa o huinea, că tu blea nu trebuie să fii aici, că tu trebuie să-ți pierzi tinerețea în alt fel, că blea, șeva ne to? ap eu tot.

eu dacă nu aș fi așa de fricoasă și singură, aș lăsa nahui acum tot și m-aș porni în lume, să văd munți și mări, plaje sălbatice și reci, aș face un foc și aș sta cuprinsă cu un кусок мяса sub o plapumă pe care bunica, dacă tare aș ruga-o, tot nu mi-ar împleti-o. кусок мяса să fie, că suflet demult nimeni nu mai are. aș merge cu trenul și mi-aș lăsa zguduiți creierii de șine și de viață, aș zâmbi controlorului, aș bea izvar și m-aș uita pe fereastră cum ninge. aș coborâ la nu-contează-ce stație și mi-aș spăla dinții în băile publice, aș dormi în sac de dormit și aș îngheța fericită. aș umbla sub ploaie și aș lăsa nisipul să-mi intre în buzunare, aș face cunoștință cu străinii, și cu cântăreții ambulanți, aș hrăni veverițele și aș săruta fără să regret.

dar problema e că eu-s prea fricoasă.

 

a zdruncina.

22 Noi

[…]

-и я уверен у тебя в жизни все получится, я щас тоже гуляю и радуюсь жизни но когдато придет момент когда ты будешь гдето в горах или на поле играться с твоим бэйбикам )))ты вспомнишь свой слова и поймешь что ошибалась)

-ei, a să ne întâlnim la 50 de ani și o să vedem, bun? niș nu știu cum să-ți explic. ai să vezi singur mai pe scurt.

-к сожалению это не будет возможно((( вот тут точно проехали …какая погода у вас?

………………………………………..

prima mea iubire  eu-am-furnici-în-stomac-de-la-tine. 10 ani nu am vorbit.

m-am ridicat fără să vreau de pe scaun și am dat muzica mai încet. am făcut un cerc în cameră, călcând de câteva ori peste niște sacoșe și amintiri și m-am oprit în fața oglinzii. doi mușchi de pe frunte s-o încordat în încercarea de a se face că nu am înțeles. tu pahodu primu m-ai tras de păr și eu pe tine prima te urmăream pe holuri în pauză. alți doi mușchi s-au încordat. zece ani au trecut de când nu am mai vorbit.

eu încet încet ahuiesc și duc mâna la frunte.

***

mai departe noi am vorbit despre vreme, despre de ce tu nu dormi, despre mașina ta, despre piep de pui prăjit, despre mama ta, despre copilăria noastră.

vreau să te cuprin.

 

foaia

20 Noi

am deschis nevrotic plicul.

ți-am recunoscut scrisul deși nimeni nu mai trimite scrisori; ți-am recunoscut gândurile deși nu mai suntem împreună. mi-am găsit pachetul cu țigări și bricheta deși nu mai fumez.

***

am vrut pentru ultima oară să-ți absorb parfumul, dar hârtia pe care mi-ai scris aceleași huinele nu mai miroase a nimic. se simte că a(i) trecut prin prea multe mâini.

ies afară trântind ușor ușa, mă strijin de peretele de cărămidă roșiatică și udă, trag mânecile puloverului, dau părul la o parte din gură și îl las după ureche, pun țigara în gură, o aprind și trag. fumul și mirosul de tutun îmi intră în plămâni, cap, inimă. desfac foaia.

ce huinea.

țin între degete țigara și foaia și aș vrea să le fumez pe ambele, de dragul fumatului, de dragul tău. foaia ta nu e obișnuită cu umiditatea mea, de aceea peste 3 minute și vreo jumate, simt cum începe să se îndoaie. iati, fix ca tine, îmi zic eu în gând, băgându-mi țigara în bot.

argumentul tău că asta tot o fost în trecut și că acum ți-a crescut blăniță de iepuraș mă face să râd nevtemu.

numai că nu știu de ce ni-a boși. cred că mi-a intrat fum în ochi, sau în suflet.

încep atent să ard cu țigara colțul foii, astfel încât din data pe care ai scriso, în loc de joi rămâne oi.

oi.

***
mă duc să fac duș și să trăiesc mai departe.

 

 

 

 

 

 

 

 

pleoapele mele grele

15 Noi

afară plouă mărunt și eu merg cu două pungi de la magazin în ambele mâini, cu capu-n jos și cu vântu care trece prin găurile împletiturii puloverului meu bej, cu 5 marimi mai mare, spre casă. sau spre ceea ce ar trebui să-mi fie casă. fut un zâmbet fals vecinului din blocul de mai jos, pun pungile jos, mă uit la gazonu care îngălbenește, la mormanu de frunze roșii și galbene strânse frumușel lângă ușă ca să corespundă anotimpului și dispoziției din sufletul meu, pun mâna pe clanța ușii și vtâknesc la ea. osul de la încheietura mâinii iese de sub mâneca puloverului, pe sub pielea subțire și uscată de vânt mi se văd firicelele de vene prin care odată trecea hemoglobină și iubire, inelul de pe deget e parcă obosit de viață și el, și numai unghiile lungi și roșii trădează imaginea unui om aflat la marginea dintre rău și nu-mai-pot.

tu ieri te uitai la mine și ai zis că eu seamăn cu o femeie. eu azi m-am uitat la mine și am zis că nu mai seamăn cu mine, că cearcănele îs prea mari, mâinile prea reci, buzele cafenii, privirea trimite fără să vreau, în păr nu mai am prinse bentițe cu trandafirași sau romanițe ca înainte, pe umerii mei deveniți acum mult mai osoși nu mai stau bluze colorate ci doar pulovere cafenii, bej sau sure, sau nimic.

tu zici că încă mă iubești, că ai să faci totul pentru mine, că eu degeaba mă ascund în sex fără obligații și degeaba neg ce simt. nu, nu degeaba. scuză-mă, dar eu nu mai simt nimic. eu îs așa de pustie înăuntru și goală pe dinafară, că adesea nu mai simt nici cum vinul îmi ajunge în stomac și apoi în creier, eu nu simt mirosul de brioșe scoase din cuptor sau mirosul de iarbă, nu simt frigul cum mă cuprinde, nu simt cum pahodu eu cad undeva departe. eu nu mai simt plăcere de la nopțile nedormite la dânsu pe pat, în bucătărie, în hol, eu nu simt fericire când dau eseul la timp, sau când cineva îmi spune că-i plac. tot ce știu eu e că-s într-un fel atât dezgustată de lumea asta, de mine, de tine, de noi-ul care am fost odată, de ea, de orezul fiert, de lipsa mea de simțuri, de lipsa de căldură, de înțelegere, de mă-ta.

eu am impresia că frigiditatea mea emoțională încet încet îmi cuprinde toate simțurile și le strânge strâns la piept.

eu  zâmbesc, râd, fac ceai, zic glume, pup, ajut, vorbesc, fut, iară zâmbesc, ascult complimente și le fac, ies la cafea, cuprind, fără să simt nimic. absolut nimic. parcă îs Cai în varianta feminină, parcă îs un fel de Kafka pierdut, parcă mi-a intat toamna în suflet și și-a făcut cuib acolo.

azi într-un moment de neatenție, am scăpat masca și patru din patru fete care erau lângă mine m-au întrebat dacă e ceva cu mine. nu am zis eu, ceva nu e cu mine, asta e și problema. dar ele evident că nu au înțeles, așa cum nu mă înțelegea mama când aveam 13 ani, așa cum niciodată nu m-a înțeles tata, așa cum eu niciodată nu l-am înțeles, așa cum ieri mama după 18 ani de când ne cunoaștem mi-a zis prima dată că mă iubește (da tu îmi futei capu dacă eu ție o dată când vorbeam nu îți zicea, oi cât e de râs), da, așa cum blea tu nu m-ai înțeles.

mă uit din nou la degetele mele care tapează cuvinte fără să simtă tastatura sau sensul, la venele mele care devin tot mai proeminente, mă uit la telefon, mă uit că mi-a venit un mesaj. ridic încet colțul gurii în încercarea de a schița un zâmbet, în timp ce-mi aduc aminte de vremea când aveam vreo 13-14 ani și se auzea telefonul cu 1 new message. de cât de puține lucurui aveam nevoie pentru fericire, zâmbete și furnici în suflet.

ții minte cum se zapizdeu fluturii beți de atâta iubire la noi în stomacuri?

acum stau și pun pereți, garduri, ghiveciuri cu flori uscate, mări, oceane și diferite galaxii între mine și voi, pentru că mă tem să nu-mi iasă toamna din suflet și să se bage la voi. acum zâmbesc mai mult ca niciodată de teamă să nu-mi vedeți țevile ruginite dinăuntru prin care odată trecea fericire. acum realizez că scriu așa o huinea, dar mă consolez cu faptul că scriu ceea ce simt. mă simt huinea. o mică huinea rece, obosită și frigidă.

 

осень

8 Noi

da’ tu nu îți pune blea în oameni blea speranțe blea și atunci blea pe tine blea nimeni blea n-o să te blea dezămăgească blea.

am dat plapuma la o parte și în timp ce cânta eagles ceva plăcut, m-am sculat din pat și împingând cu piciorul câteva sticle goale de bere de pe podea, am călcat întâmplător pe сила воли a mea. m-am dus, am scuturat-o de praf, mi-am învârtit-o în jurul gâtului ca pe un fular ca să-mi țină cald și m-am pornit la tine, fumând pe drum o țigară și numărând picăturile de ploaie care mi-au căzut pe nas.

băi nu știu cum să zic.

l-am întrebat cum asta la noi se numește, friends with benefits?

și el o zis că nu, că el îi чувственный парень , că el de asta nu iubește prezervativele și cred că tot de asta preferă anal.

băi nu știu cum să zic.

tu mi-ai scris 127 mesaje azi și eu nu mai știu îi puțin asta sau mult, pentru că eu-s femeie și pentru că mi s-a terminat mierea și laptele.

el mă numește piersic și eu îi bag biscuiți în gură în timp ce ne uităm la vreo tâmpenie la televizor înainte să facem săx, și tot eu îi aduc dimineața cafea în pat, de regulă îmbrăcată în șosete groase și cămașa lui și eventual niște boxeri. el în replică mă sărută pe frunte câteodată și mă face, oi bojă cum mă face, să mă simt în siguranță, și eu adorm încolăcită în bicepșii și tricepșii lui în fiecare seară. cum o zis un prieten de-a meu, eu-s tare originală la amele, pentru că din tot buchetul de studenți internaționali și местные din unu din cele mai mari orașe ale lumii, eu l-am ales pe el, pe care l-am mai întâlnit o dată întâmplător într-un bar de la ciocana, cănd el s-o apropiat de masa mea și eu i-am replicat -извини, у меня тут парень работает. și am mai râs noi când am aflat că asta era el și aceea eram eu. tu precis ai să te gândești că eu-s bjâknutaia, pentru că și eu să fi fost în locul tău așa aș fi crezut. dar eu îs în locul meu, și numa eu știu cum e să termini 4 ore de seminar și să ieși din cabinet și printre zecile fețe de pakistanezi, africani, arabi, englezi, chinezi, francezi, turci, coreeni și alte creaturi, să vezi blea pe cineva care știi că o să te înțeleagă din priviri. pentru că pahodu dacă limbile se mai învață, înțelesul din priviri între oamenii de diferite naționalități îi tare mare мазгайоб.

eu i-am zis că mii pohui cu cine o fost până acum, ce o făcut, ce o să mănânce seara, cum îl cheamă pe motanu lui, câte o avut, care e culoarea preferată, și mâncarea. el o ahuit. el a doua zi m-o определить.

orice femeia vrea să fie uneori slabă..tu nu poți să fii mereu puternică..în special tu te-ai deprins cu bf tău să fii mujik, so mnoi tebe etogo ne nado

el nu are dreptate.

***

toți în lumea asta vor să fută, iar dacă nu vor, înseamnă că au fost futuți recent.

să trăiți

acum

5 Noi

iubire, ai grijă de mine, că mă îndrăgostesc în altcineva.

***

ții minte când cântecele de dragoste și jăle ne furnicau în suflet și ne făceau să boșim în pernă? ții minte cum ne promiteam iubire și adormeam bot în bot cuprinși, iar deasupra patului meu ardeau zeci de becușoare pizdite de pe bradul de crăciun, ții minte? asta era un an în urmă.

de atunci noi ne-am mai înșelat de câteva ori, am mai crescut, tu ai învățat să minți mai bine, eu am învățat să coc pandișpan cu mere. de atunci pământu o mai făcut un cerc, de atunci la mine păru o crescut mai lung, de atunci alte pere so copt pe copaci și alte guri te-au gustat pe tine.

acum eu seara adorm în alte brațe, și alți ochi se uită la mine, alt maiou de mujik îmbrac dimineața și de la alt parfum mă excit. acum tu știi că m-ai pierdut într-adevăr.

acum e din nou toamna.

ține, na prașeanie. https://www.youtube.com/watch?v=JNqzxmIJ8No