Arhiva | Iunie, 2015

da’ concret ce ai

24 Iun

da’ concret ce ai. ce ai concret. tu spune-mi concret ce ai. cum n-ai nică concret. da când ai să ai ceva concret. da’ concret ce ai.

O pulă concret eu am, și aceea nu-i a mea, și pe aceea nu mereu.

În rest, revenind la idea că eu tare-mi iubesc familia când îs cu cât mai departe și cu cât mai puțin știu despre viața mea, eu sugerez tuturor intelectualilor concreți și altor animale emoționale, să-și îndoape sieș capurile cu întrebări concrete.

Fără respect,
A voastră

cuprinzeală, caldă și comodă, de care eu n-am avut demult.

22 Iun

eu recitesc ce scrisesem ani în urmă și-mi pare că pizdeț peste pizdeț, la mine viața-i ca-n poveste. Numa că eu-s baba cloanța.

cum poate atâta oboseală să încapă în cei 21 de ani ai mei, mă întreb eu uitându-mă la cele două sticle de vin de pe polișiora deasupra patului. Și partea cea mai rea e că nici un instinct din mine sau forță supraomenească  supraneomenească nu mă împinge să le deschid.

eu nu mai vreu să găsesc cuvinte sau buchete de flori sau formule pentru fericire sau pe tine lângă mine sau de lucru.
I’ve had enough or not at all, but does it really matter. Eu am obosit până-n măduva oaselor. Și mai departe.

Mama spune să vin acasă pe câteva zile. nahuia.

so stors poezia din mine, la revedere (only if).

cuprinzeală, caldă și comodă, de care eu n-am avut demult.

жизни боли

3 Iun

tu m-ai întrebat что случилось.

George Carlin spunea că other’s people stuff is shit and your shit is stuff.
La nivel metafizic eu m-am săturat de făcut valiza. De împachetat, de despachetat. De rulat pulovere așa ca să ocupe mai puțin spațiu și să încapă și maiou cela pe care niciodată nu l-am purtat. а вдруг. De pus în valiză bețișoare chinezești, mălai, fustă pliată, hrișcă, sutiene, nervi, maiouri, fulare, ghimbir și grănată, blugi, pirog, chiloți, cărți, caiete, creme și nuci.

Eu n-am nevoie de nimic.

ieșind din zona de confort, nu uita să lași ușa deschisă. потерянная. erased, eliminated.

eu nu mă mai simt bine.

așa cum sunt, m-aș duce nahui. жизни боли.

та это как то так натурально приходит, мастер

3 Iun

azi pe la unsprezece dimineață mi s-o zis că-s frumoasă.

două ore mai târziu, o altă gură o zis că-s deșteptă.

iar eu, ca să demonstrez lumii că n-are dreptate, la nouă patruzeci și două de minute seara am început a boși.
totul s-a început de la fustă. De la fusta pe care tu așa de mult ai iubito și care o strâns atâte amintiri între firele de dantelă că nici mucegaiu nu s-o atins de ea, din respect pentru amintirile mele putrezite.
eu, ca om fără casă ce sunt, în fiecare an îmi reînoiesc garderoba cotrobăind prin dulap și găsind hainele mele vechi. Apoi le împăturesc frumușel în valiză și țuști în lume. Anul acesta eu am dat peste fusta. Aș scri-o cu literă mare dar mi-i lene. Este o fustă cumpărata la reducerea de după reducere, și pentru neștiutori seamănă mai mult cu o peticică. Dar anume ea este peticica celor 17 ani ai mei, când eu eram roșcată, frumoasă, plină de viață, și tânăr de cinică. Din toate ăstea o rămas doar roșcatul.

***o intrat fratele în odaie. O zis că eu mâine plec deci tre să-l netezăsc pe cap. Motan. ***

bărbatul meu zice că всё будет, но не сразу. Iar eu revin la ale mele și mă întreb dacă не всё уже прошло.
Fusta cu pricina o fost purtată peste tot. La radio, când lansam prima emisiune și eram un sac de emoții umblătoare, pe acoperișuri la apus de soare, în Nescafe (cine știe știe), o fost scoasă seară de seară când veneam de la școală, de la lucru și mă dezbrăcam și ne făceam cina și umblam goi prin garsonieră și fusta era undeva aruncată pe podea. O vreme îndelungată ea mirosea a casa ta, pentru că ea ție așa de tare nu-ți plăcea că mereu o dădeai jos. Fusta cu dantelă albă era mereu flagu de-mpăcare.

Și erau alte vremuri. Eu am încercat să-i explic bărbatului meu cum era când nu era el. Cum eu nu trăiam la alt capăt de pământ, dar eram aici, aici unde fumam pe ascuns și fiecare bericică era mană cerească, unde știu cum se găsește vodkă cu cinci lei și care hudițe îs mai întunecate noaptea. Aici unde eram înconjurată de oameni, de mirosuri, de atmosfere cunoscute. Unde pe străzi se mergea de mână și elipili era încă nu-n vogă. Unde pe scaunele verzi mereu găseai fețe cunoscute iar între pereții galbeni orez cu legume și campot.

Unde programul meu era lucru, școală, lucru, săx turbat.

Iaca iar mi-o nimerit ceva-n ochi.

Și încet încet eu realizez că amintirile mi-s împopoțonate. Că eu am uitat tot ce-o fost rău și că nu mai ești al meu. Și nici eu demult a ta. Iar fusta cu dantelă albă, mai mereu purtată cu ciorapi abli, aka чулки, de care numai tu știai stă uitată-n dulap.

eu demult nu mai scriu ceotka. Și om ceotkii demult n-o să mai fiu. Și mă înec în mediocritate și jin alb și câteodată-n lacrimi dar șșșș.
conștiintezarea situție umane, dom’le.

-не смей грустить

-да это как то так натурально приходит, мастер