Arhiva | Octombrie, 2014

tu dureros de precis ai descris realitatea

11 Oct

inbox.

da mie-mi place să mă-mbrac în negru. evidențiază personalitatea și duce dincolo de aparențe.

referitor la pierderea timpului. obișnuiește-te. asta o să fie mereu. eu m-am obișnui tu ideea tristă că eu nimic în viață frumos nu o să fac și că nu sunt cu nimic deosebită și încerc doar să-mi trăiesc viața bucurîndu-mă de mici nimicuri, care în principiu sunt consecințele interacțiunilor umane.


de îndrăgosteală. eu cred că omul o simte o dată în viață și apoi toată viața caută să simtă acel ceva din nou dar nu iese și e frustrant și trist și obijduitor de aceea acceptarea condiției umane e cel mai bun lucru care tu poți să ți-l dăruiești. trivialități, cuvinte furișate, zâmbete, complimente necunoscuților, mie asta-mi face realitatea suportabilă.

eu n-am să fiu mare scriitoare, o să fiu o jurnalistă mediocră dar dacă nu pot mai mult, tre să pot cel puțin să-mi accept condiția. eu nu cred că aș putea trăi acum singură, mie-mi trebuie societatea ca să uit de mine. toate filosoffile, ideile, toate gândurile, principiile, sunt inventate de om ca să-i fure timpul și să-i facă existența suportabilă. eu cred că tu ești dramatic. asta nu e rău, dar e. acceptă-te așa cum ești. eu nu (mai) cred că există un adevăr de căutat. eu sunt sigură că circumstanțele te influențează și-mi schimbă viziunile dar tu nu poți fugi de esența ta. nici în munți, nici în alcool, nici în cărți, universitate. eu mereu mă gândeam la ce tristă viață au părinții mei. lucru, acasă, lucru, acasă. dar, cât e asta de liniștitor. să ai o rutină în care să te retragi și să fugi de tine însuși. natura umană e destrugătoare și societatea e remediul anti-auto-distrugerii. eu adesea mă gândesc ce găsesc oamenii în mine și mereu mă tem că eu deranjez, că toți prietenii mei mă urăsc în secret și că eu nu valorez nimic. asta poate fi pe atât de adevărat cât și de fals.
somn ușor.