Arhiva | Septembrie, 2012

despre zona de confort blea

30 Sep

tu erai în zona mea de confort, la fel ca și garsoniera mea, orhideea de pe pervaz, bucătăria mea, balconul, cuptorul cu microunde și lustra care semăna cu mivina, cum o zis o prietenă de-a mea după o sesiune de iarbă.

acum zona mea de conform e la 5 ore cu avionul depărtare de mine.

acum e frig, acum piesele mele preferate sună parcă altfel. acum aș vrea să mă culc și să mă trezesc peste o săptămână. acum e un pic mai greu.

se zice că e bine să ieși din zona de confort, dar se pare că eu am ieșit prea des din ea și acum mii dor de timpul când aveam 4 ani și trebuia să dorm la amiază.

mii dor să fumez la balconul meu, mii dor de praga noastră, mii dor de certurile noastre.

înțelegi că ești la mii km distanță de zona ta de confort atunci când cheeseburgerul de la mcdonalds miroase a casă.

mă duc să citesc.

***

mă duc să beu.

despre de ce

29 Sep

tu ai în privire un fel de tristețe interesantă

să presupunem.

e trist când afară e frumos și am de învățat.

e trist când vreau să dorm la amiază și vecinu trântește ușele. pe toate, pe rând, timp de 3 ore.

e trist când dai numai peste băieți ”de treabă”.

de ce toți trebuie să fie așa de romantici, și ласковые , și de ce trebuie blea amintirile mele personale, cele mai intime momente blea să le știe toate … din oraș? sau cel puțin, cea mai importantă pentru tine? țin să menționez că cele trei puncte nu semnifică faptul că îs prea timidă să numesc o fată după faptele și meritele sale, pur și simplu există unele persoane pentru care încă nu s-au inventat cuvinte ca să le descrie…

de ce ar trebui să povestești la toată lumea că noi am făcut dragoste în viceu la tucano, și la elipili, și încă huiomaio unde, doar ca acele trei puncte să vrea să fie în locul meu?

de ce blea tu nu înțelegi că există unele momente, amintiri, care nu trebuie făcute publice? de ce azi noaptea în club so bătut doi ciuvași din cauza mea și eu am ieșit și am mers molcea spre cămin, am văzut două vulpi, am băut cafea, am înghețat? de ce eu pe tine încă nu te-am uitat? de ce blea, la urma urmei, tu ești așa de concinâi, iopt?

de ce mă faci să scriu așa articole de rahat pe blog? de ce nu te culci odată cu dânsa ca să mă faci să mă simt bucățele de sticlă lipite cu salivă de cal și atârnate pe pereți?

de ce eu nu mă pot atașa de nimeni?

de ce eu iubesc singurătatea?

de ce nimeni nu sărută ca tine?

de ce încă mă doare?

verde de briliant.

overworked and underfucked

27 Sep

-hey, how are you?

-overworked and underfucked

eu azi am înțeles că atunci când îți vine vre-un gând în cap, trebuie neapărat să-l scrii undeva, pe coperta cărții, pe mână, pe hârtie de veceu, pe pereți. pentru că o să plece și tot ce o să ții minte din ceea ce a fost odată un gând genial, e că te gândeai la ceva în timpul orei de multimedia newswriting, în timp ce colega ta din polonia îți vtâkne despre pinguini și pioneze.

au trecut deja două săptămâni de când n-am avut săx, și știi de ce?  pentru că nu pot să aleg între norvegianu care mușcă pricolina, românu cu care la teatru îi bine de dus, americanu-la cină, englezu-la băut. dar de fapt, poate pentru că I am still searching for you in every man I meet…

poate.

știi ce-i kruta aici? aici îi kruta că dimineață, când mă trezesc cu jumate de oră înainte de lecție, pun pe mine primul pulover care îl văd, spăl dinții, ies și apoi mă întorc pentru că am uitat să îmbrac blugii, și apoi fug spre universitate, nemachiată, ciufulită, cu fusta boțită, pentru că evident n-am găsit blugii în mormanu de haine de pe podea, aici oricum se găsește cel puțin un nigger drăguț care să-mi strige din urmă hey lady, you are amazing

aici te uiți în oglinda din vitrina bookshopului și realizezi că într-adevăr, nemachiată, ciufulită și obosită, chiar arăți amazing. 

aici colegii mei sunt oameni care au văzut în viață mult mai mult decât banii părinților săi, aici sunt oameni care nu și-au văzut păriții, dar și-au văzut copii deja, este o fată care a făcut armata în flota norvegiană, este o altă fată care a lucrat ca soră medicală într-un spital pentru oameni cu dizabilități, este un băiat care vrea să fie corespondent de război, este o fată din india care e proastă, dar cel puțin nu te vorbește pe la spate așa cum fac proastele noastre, este o lesbiană căreia îi place cum miros.

aici mergi pe stradă și poți zâmbi oricărui băiat fără frica că ăla o să strige: iati pațani, teolka șeia so uitat la mine! aici el o să meargă eventual după tine, o să cumpere la colț de stradă un buchet de trandafirași mititei și mulți, iar apoi o să se apropie să-ți ceară numărul. pentru că tu te-ai uitat la el. pentru că e aici.

aici când plouă mașinile nu te stropesc întâmplător

aici fiecare om are o poveste și ea nu se rezumă la famous, cocos, ananas…

aici poți să te îmbeți și apoi să te culci cu cine vrei și cu câți vrei, fără ca ”lumea” apoi să zică că ești curvă. pentru că nu ești. pentru că aici oamenii nu au valorile străbunicilor lor, și poate pentru că aici până și străbunicile îs mai open-minded decât mă-ta.

aici apropo băbuțele îs ca-n filme, cu biscuiți, cu glume, cu amintiri din tinerețe care se încep alfel decât da pe vremea mea molodeoju…

***

eram azi la o lecție, și făceam noi cunoștință unii cu alții, și profa ne-o rugat (atenție, ne-o rugat, nu ne-o pus) să spunem câteva chestii despre noi, inclusiv our biggest ambition.

my biggest ambition is to become intelligent.

***

mă duc să beu cu englezu.

la un sandwhich

25 Sep

în timp ce deschid pachetul cu sandwich și îmi caut vre-un locușor în barul universității, mă gândesc la faptul că eu nu înțeleg de ce mă plictisesc oamenii așa de tare, eu nu înțeleg de ce toți mă cheamă în oraș, și cu atât mai mult, eu n-am înțeles ce o explicat azi profu la seminar.

mușc din sandwhich și mă gândesc că eu nu am să te înțeleg niciodată pe tine.

mai mușc o dată și mă întreb ce găsesc oamenii în mine? eu-s mică, de obicei bată, cu minim o carte în geantă, roșcată, cu bjâcuri, obosită, ateistă, eu n-am fund prikolinâi, eu nu dau deodată, eu pot câteodată să ard macaroanele, eu pot să nu-ți răspund la telefon, eu mă plictisesc repede de oameni și eventual aș putea într-o zi să dispar și să nu mă mai întorc.

e tare de râs când ești înconjurată de oameni care ți se bagă în suflet dar tu tot singură te simți. mă simt.

-ți-am zis că la USM încă sunt locuri, poate te întorci?

e tare de râs când toți din jur îs așa de влюбчивые da tu simți că ești insensibilă ca o periuță de dinți.

da…și au zis că o să fie worksheeturile astea săptămânal. sper să găsesc și timp de ieșit
-trebuie să găsești… altfel o să înnebunești între atâtea workshit-uri și cărți de citit. venind vorba de ieșit… ce zici de mâine?

e tare de râs când oamenii pun poze cu mâncare pe facebook, da tu n-ai mâncat nimic în afară de un sandwhich de mai bine de două zile.

-hey, Love
There were lights in your room. tongue
I know it sounds kinda stalker, but, yeah… xD
I just miss you. Haven’t seen you for a while. smile
I tried knocking but you didn’t answer…
 
 
eu nu-s bleadi your love. eu nu-s bleadi your. eu nu-s bleadi. eu nu-s.
 
 
cum am mai zis deja, se schimbă locurile, chiloții, gusturile, decorurile, dar oamenii, oamenii niciodată nu se schimbă. pentru că oamenii asta nu-s locuri, chiloți, decoruri…
 

în mine încă se vorbește despre tine.

23 Sep

în mine încă se vorbește despre tine. de aceea, lumea a decis să-mi înece gândurile, dorurile, ficatul și creierii în alcool.

***

scoția îi frumoasă, tare, scoția îi cu iepuri, lebede, iarbă, oameni cu accent stâlcit, scoția îi cu prieteni, cafea, orașe vechi și plimbări pe pod. am mers tare mult, și cât de paradoxal nu ar fi, nu picioarele mă dureau, pur și simplu am obosit să-mi mai pese de tine. imaginația mea a obosit să te vadă în fiecare zi în diferite poziții kamasutra cu alta. dar o să-i treacă. un esspreso, un energizant, ș vseo.

sfârșitul meu de săptămână a fost memorabil anume prin faptul că nu-mi amintesc mai nimic. într-o seară am jucat darts și biliard și am băut bere, și am văzut locuri frumoase, și o fost bine, cu excepția faptului că eu am realizat că ultima vreme dorm mai des cu fete decât cu băieți. așa că lumea zice că a doua seară eu am îndreptat acest lucru. gura lumii n-o poți opri.

tu ai decis să mă îmbeți și da, ai reușit.

fiecare om își are propria dramă, fie ea o relație cum o fost a mea, fie că și-o pierdut pisica, și noi nu avem dreptul să judecăm omul până nu știm prin ce trece sau a trecut el, sau cel puțin până a sta la o bere cu el. da nu-i pe asta.

țin minte că după ce am ajuns la faza că запивем vodka cu absinthu ap nu mai țin minte nimic. dar am înțeles că io plăcut cum sărut.

e greu după o așa noapte să te duci la autobus la 9 dimineața, să știi că n-ai bani pentru cafea iar stomacul cere altceva în afară de vodkă. și după 11 ore de drum, ore în care eu cu disperare încercam totuși să-mi amintesc ce o fost după al 5-lea shot de absinth ( a se citi : cu 2sticle de vodkă și 4 de vin deja goale), am înțeles că sunt lucruri care e mai bine să nu le știi. deși eu-s genul de om care ar vrea să știe totul. aș vrea să știu ce simțeai când mă înșelai, ce simți acum, când stai la dânsa acasă la călduț, în timp ce eu merg pe ploaie la ore, aș vrea.

eu încă mult timp am să mă gândesc la asta, am să mă gândesc la noaptea pe care nu o țin minte, am să mă gândesc de unde am 4 vânătăi, de ce m-am trezit fără cercei, cum am nimerit în club, cine e dorin și ce am făcut noi juamte de oră cât restu ne căutau, de ce la mine în cameră sunt acum 13 grade, de ce am pe mână scris un număr de telefon și de ce încă mă doare capul și am poftă de un sandwich tuna mayo. huinea.

dar ca să se termine ziua pe o notă pozitivă și udă, am să menționez că în tren (după 11 ore de autobus, cu hangover, cu telefonul descărcat, fără cercei, ciufulită și nemachiată, flămândă, obosită, cu strelcă pe ștramp, și cu un izbitor iz de alcool), am făcut cunoștință cu un tu-zameniteli, care akazâvaeța învață cu mine în univer, care are zâmbet frumos și care mo petrecut până la cămin. pe ploaie, la 11 seara, romanticino.

și iată stau eu acum după 11 ore de autobus, cu hangover, cu telefonul descărcat, fără cercei, ciufulită și nemachiată, flămândă, obosită, cu strelcă pe ștramp, și cu un izbitor iz de alcool  și mă întreb de ce în mine încă se vorbește despre tine.

întârzii la tren

20 Sep

eu nu pot sta pe un loc. mâine am să plec și am să vin din nou. paradoxal îi faptul că oamenii care vor să fie singuri nu sunt, iar oamenii care tânjesc după atenție și sunt gata să lingă pentru ea, îs singuri.

am împrumutat prima carte din bibliotecă universității și nu știu de ce mi-am amintit de tine. probabil pe tine te-am împrumutat cuiva. sau tu vroiai să fii atât de mult împrumutat și trecut din mâini în mâini, că uite până la urmă ai ajuns a fi doar copertă roasă de la o carte pe care deja toți au folosit-o. de râs.

deschid fereastra și în cameră intră repejor aer rece cu aromă de ploaie, în timp ce eu realizez că menta mea din ghiveci totuși miroase tare frumos. când am să mă întorc am să fac doi pași de la casa mea și am să mă plimb oleacă prin cimitir, eventual o să iau o bere cu mine, și o să sărbătoresc в одиночку pseudosingurătatea mea. pentru că eu nu-s singură, pentru că aici îs multe vulpi și veverițe, pentru că azi mergeam prin universitate și un băiat so apropiat și mio dat o foiță cu numărul lui de telefon, pentru că m-am înscris la diving în sfârșit, pentru că ieri noaptea o fost vesel, pentru că la toți le place culoarea părului meu. de aceea eu nu-s singură.

 

întârzii la tren, mai vorbim.

жить буду

19 Sep

pe lângă faptul că azi dimineața m-am trezit de la prea mult frig în jurul meu, im living my dream, cum s-ar zice.

alaltăieri seara o fost vesel, tare vesel. după ce am stat la politică în ultimul rând în aulă ș beem malibu cu doi ciuvași din Lituania, am fost, ca-n filme, cu ea la plimbărică care so temrinat cu o sticlă de vin la cafeneaua noastră preferată. pe urmă o urmat cuș-cuș cu sos de tomate, jack, bere, vodkă, a doua zi m-am trezit cu ea în pat, m-am îmbrăcat ș m-am dus la ore. prietene nna. da nu era my dream about this shit.

el era despre orașu ista feeric, despre lecțiile mele și toanele de cărți și ziare care trebuie să le citesc, despre ciuvășelu care ieri mă mușca de gât, despre profii mei ceotkie care o fost reporteri de război în Iraq, despre niggeru care se dă la mine, despre unu din america care mi-o dus pungile de la magazin până acasă, despre posteru meu cu we want beer, mai pe scurt, despre viața me.

partea rea e că oricum îi frig, tare frig. ei da жить буду.