Arhiva | Iulie, 2014

despre viață.

6 Iul

Într-o duminică dimineața m-am trezit bătrână. Veche, de odinioară, de altădată, uitată de vreme.

M-am trezit de parcă timpul s-a scurs pe lângă mine tiptiș, lăsându-mă intactă, impecabilă, aruncată într-un vid moale și vâscos. M-am trezit de parcă nici o noapte nedormită, nici o sticlă de vin și nici o cafea amară nu m-ar fi atins niciodată. De parcă n-am avut niciodată certuri, cearcăne și ceaiuri la două dimineața. De parcă am ajuns nicăieri.

Ideea asta năstrușnică de a nu te compara cu alții ci cu tine insuți e o amăgeală. Tu ai cunoscut atâți oameni, ai văzut atâtă lume, îmi zice orgoliul de fată umblată prin lume, netezindu-mă pe cap, tu ai trăit atâtea în douăzeci de ani. 

Taci tu, tu nu știi nimic, îi răspund eu. Pe mine m-au învățat să nu mă compar cu concetățenii mei.

Și eu, în comparație cu mine, am aruncat douăzeci de lei ani pe fereastră.
și mi se rupe inima. Bată să-l bată de cortisol.