duminică

stau pe marginea podului din lemn mucegăit și mă întreb ce dracu fac eu aici. de desubt se uită la mine o apă întunecată, murdară, deasupra vâjâie avioane. începe să ploaie.

they told us the temperature in water is  2 degrees today. are you jumping the first?

pizda măsii, mă gândesc eu, eu nu vreu să sar, mie mi-i frig, eu vreu vin și plăcinte. vântu și frigu mi-o intrat pe sub costumul făcut special ca să nu intre vântul și frigul, și eu stau, cu vânt și frig în mine, pe marginea podului din lemn mucegăit, mă mai gândesc o dată la vinu lu bunelu și la plăcintele mamei, îmi amintesc că acum trebuie să mă înclin în față într-atât încât greutatea cilindrului meu cu oxigen din spate să mă facă să mă învârt în aer și să cad în apă învârtită, și sar.

bulbuci, mulți bulbuci.

ce nu te omoară te face străin, și iacătă-mă-s aici, străină, în apa asta întunecată și murdară, într-un lac iobnutâi de lângă ocean. simt cum intră apă pe la gât și mi se prelinge pe tot corpul. tipa primele 4 minute e așa, tipa pe urmă o să se încălzească. naiobcă.

le fac semn că-s vie, sar și restu.

nu mă gândesc că acum trebuie să mă scufund la 20 de metri, nu mă gândesc ce aș putea să nu văd acolo. а вдруг под асфальтом пляж? Ситуационизм – направление в западном марксизме, возникшее в 1957 в результате отпочкования от троцкизма.

we are going down.

dacă stai și te uiți mult timp la un lucru, până și acel lucru devine interesant. și iată în așa mod un fel de iarbă lacvatică o devenit pentru mine interesantă. ah cât de e fain să înoți și să nu vezi nimic în afară de o pată maro-cafenie în jurul tău, și să știi că pe undeva pe aici este o stâncă, și niște mașini care so pizdit în lac, și noroc de liniuța galben-neon de pe capu lu buddy meu, că ah ce fain avea să fie să mă pierd pe acolo. de pierdut trebuie împreună, că-i mai vesel.

ne punem în genunchi pe mâl, controlăm cât oxigen mai avem în cilindre, ne arătăm semnul că suntem bine, deși ambii eram spărieți, pierduți, mâncați de apă. mă uit la termometru. 2 grade. ciuvaku nu mo naibit.

frică. frică asta nu-i când n-ai salvat un document în word, sau când ai uitat să hrănești pisica, sau când, bojă și de râs, n-ai făcut temele pe acasă. frică asta îi când tot în jur e maro-cafeniu-negru și nu-mi pot vedea mâna, și fut, unica ființă vie din aria de 1 kmcare n-are coadă sau clești  dispare într-un nor și mai cafeniu. și gata. nu-i. simt cum inima se bate, aud fiecare inspirație și expirație, dau două-trei ori din laste, mai inspir o dată, uit să expiri, simt cum se bate inima, mă uit în jos, nu-mi văd picioarele, mai inspir, expir imediat, masca începe să-mi aburească și ștu că pentru a o curăța sub apă,  trebuie să o scot cu totul, să închid ochii strâns, să o pun la loc pe cap, să ridic capul și să suflu aer pe nas până apa a ieși din mască. mai bine cu abureală în fața ochilor.

prin abureală, văd ceva ce seamănă cu bule de aer undeva departe. mă gândesc că sau îi peștii despre care ne-o zis să ne ținem departe, sau e omu meu pierdut. sau eu-s omul lui pierdut. sau noi ambii suntem oameni și suntem pierduți.

***

fericire. fericire asta nu-i când barca o câștigat meciu, sau când mama o cumpărat kinder, sau când profu de desen o pus zece. fericire asta când ies la suprafață, și cu vreo 2-3 metri mai devreme văd raze de lumină și mă uit în jos și văd întuneric.

diving in extremely low visibility, completed.

ies din apă și brusc încep să simt cele 40 de kilograme pe care le aveam în spate. mi le dau jos și intru în unicii patru pereți de acolo.

-you don’t have any wine here, do you? can I then have a tea, please?

-if you guess how many coins i have in my hand, I’ll give you both of them.

prikalist.

beu ceaiu, vorbesc cu ciuvașii din echipă și fut, mă bate-un gând că noi avem nevoie de distanță ca să ne apropiem. șap deodată fut alt gând, că eu beu ceai. de când eu blea beu ceai? și apoi, ultimu gând pe ziua de azi, cât timp eram acolo, eu la tine nu m-am gândit. deci acolo nu-i așa de răi, deci mai rău se poate.

seara am răsturnat sticluța cu ojă violetă pe masă. iaca și pata de culoare la mine în viață.