întârzii la tren

eu nu pot sta pe un loc. mâine am să plec și am să vin din nou. paradoxal îi faptul că oamenii care vor să fie singuri nu sunt, iar oamenii care tânjesc după atenție și sunt gata să lingă pentru ea, îs singuri.

am împrumutat prima carte din bibliotecă universității și nu știu de ce mi-am amintit de tine. probabil pe tine te-am împrumutat cuiva. sau tu vroiai să fii atât de mult împrumutat și trecut din mâini în mâini, că uite până la urmă ai ajuns a fi doar copertă roasă de la o carte pe care deja toți au folosit-o. de râs.

deschid fereastra și în cameră intră repejor aer rece cu aromă de ploaie, în timp ce eu realizez că menta mea din ghiveci totuși miroase tare frumos. când am să mă întorc am să fac doi pași de la casa mea și am să mă plimb oleacă prin cimitir, eventual o să iau o bere cu mine, și o să sărbătoresc в одиночку pseudosingurătatea mea. pentru că eu nu-s singură, pentru că aici îs multe vulpi și veverițe, pentru că azi mergeam prin universitate și un băiat so apropiat și mio dat o foiță cu numărul lui de telefon, pentru că m-am înscris la diving în sfârșit, pentru că ieri noaptea o fost vesel, pentru că la toți le place culoarea părului meu. de aceea eu nu-s singură.

 

întârzii la tren, mai vorbim.