Самооцека, подъём!

5 Aug

Ieri seara, încercând să-mi afirm poziția în societate și să-mi ridic de pe jos cамооцека, am cîștigat șase partide de mорской бой, iar când fratele meu mi-a zis sublim să mă duc dracului și s-a pus turcește pe podea luându-și consola în mână, eu m-am întrebat dacă nu cumva orice motiv bun de a trăi e și un perfect motiv de a muri. Nu știu cum și nu înțeleg de ce, udatul cactușilor și hrănitul căcăcoisului peșteșor de aur mă ademenesc, de parcă toate valorile mele s-au dus la mare, iar eu le sunt perechea aia de chiloți pentru bunicuțe pe care nimeni la plajă nu și-o ia. Sau poate, eventual, o dată cu creșterea părului meu roșcat, eu, inevitabil, am îmbătrînit.

Întelege și tu, te rog, atelodemiourgiopapyrophobia nu se tratează, nu se atenuează, nu mă pupă pe frunte înainte de culcare. Tot ce face această fear of imperfect creative activity on paper e să sorbească un bloody mary și să se uite cu coada ochiului la mine în timp ce eu stau pe pervaz cu părul ciufulit și trag nervos fiecare cinci secunde o bucată de jaluzică la o parte ca să văd nu-mi vine cumva inspirația. Dar așa cum asta sunt eu, nu oricare om ceotkii luat de pe stradă la care-n grădină iarba e mai iarbă, inspirației nici nu-i trece prin cap existența mea.

Știi, durerea e oarecum inevitabilă. Suferința e opțională. Dar totuși proști sunt acei care cred că oamenii au opțiuni. Înainte să arunci cu roșii în mine, stai să-mi mai torn oleacă de malibu cu lapte și-ți explic de ce.

***
Opțiune e atunci când alegi între ceai de mentă sau ceai cu cardamon, când alegi să mergi la stânga sau la drepta, când alegi să fuți o brunetă sau o blondă, alegerea e atunci când sunt sau două rele sau două bune. Altceva cu totul e când ai în față ceai și cafea, un drum și un perete, o roșcată și o scândură. Altceva e când dimineața îți iai umbrela ca toată ziua să bată soarele, în cap, cu bîta. Altceva e când îți nimerește un fir de păr în supă, sau când înțelegi că în viață trebuie să fii sau prost, sau mereu beat.

Altceva e când  îți sare suc de lâmâie în ochiul abia dat cu tuș, sau când, uneori, suferința doare iar viața contează.

Stau întinsă cu universul în fața mea, cu podeaua cuprinzându-mă pe la spate, așa cum mie îmi place, uitîndu-mă în abis în timp ce și el se uită în mine, întrebându-mă de ce noi nu-i ascultăm pe cei care tac, de ce conștientizarea depravajului vine odată cu tăierea zămosului și de ce până și curvele iubesc. Iadul nu e aici sau acolo, iadul suntem noi, așa cum puii de crocodil tot de nasc din ouă.

De ce să deschizi gura când poți pur și simplu deschide ochii.

 

 

 

Un răspuns to “Самооцека, подъём!”

  1. ncemortan August 8, 2013 la 1:48 pm #

    Casa-ti face bine la creer. Is mai multe si mai vii cuvintele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: