despre filme și durere.

17 Mar

dureros nu e atunci când te julești la genunchi sau când mama nu-ți dă voie să zbori în mumbay prin abud dhabi, dureros e atunci când pentru tine moare un om care e încă viu.

îi ora patru dimineața și eu stau colașită-n ogheal și beu ceai și mă uit la film și boșesc.
nu știu cum să explic, dar sunt tare proști acei care cred că feeria trecutului e în faptul că a trecut. aș putea scrie o carte despre cum trecutul e inevitabil parte din prezent, și el te găsește chiar dacă te ascunzi sub pat sau după multe fuse orare, și el nu te poate uita așa cum nu-l poți uita nici tu, chiar dacă e deja (mult prea) mort pentru tine.

și trist e nu faptul că e mort pentru tine un om care încă trăiește, e trist că odată cu el ai murit oleacă și tu, deși încă trăiești, bei, fuți și zâmbești.

pe mine odată cineva mă întrebase ce doare mai mult, sufletul sau corpul. eu încă nu știu răspunsul, dar știu că panaceu pentru suflet altul decât vinu și whiskey și lichioru încă nu s-a găsit. iar voi ziceți că medicina a evoluat.

tu știi că oamenii nu au suflet, oamenii sunt suflet, și oamenii dor. fizic vorbind, pe mine sufletul mă doare undeva pe la mijlocul traheei, de parcă zeci de șoricei albi îmi rod legăturile nervoase,  și ca să moară nahui eu torn spirt peste ele dar se pare că durerea tot iubește gustul de whiskey.

nietzsche odată o zis că mai rău decât să nu te înțeleagă lumea e să te înțeleagă lumea, de aia eu fut priviri răutăcioase când tu-mi pui mâna pe umăr și-mi zici că mă înțelegi. și nu mă acuza de pesimism acut sau alte huinele, eu pur și simplu știu că deși alde oamenii-s diferiți, sentimentele-s la fel, și iubirea dintre o taxatoare din troleibuz și un santehnic e, tehnic vorbind, exact la fel ca și iubirea dintre un oarecare poet care stă gruzit pe malul lacului și fata cu păr auriu și lung care-l așteaptă sub nuc. și asta doare. doare să știi că durerea ta nu-i unică, că sentimentele tale, cât de mult tu nu vrei să le divinizezi, n-au nimic deosebit, unic, frumos. noi toți suntem la fel de diferiți. și asta tot doare.

doare să știi că durerea ta nu e diferită și cu prima ocazie s-ar pierde într-o mare de dureri comune, deci e fără sens.

sănătate și pivă.

2 răspunsuri to “despre filme și durere.”

  1. yokahama Martie 17, 2013 la 12:54 pm #

    mda nish p mn nu ma doare julitura de la kot sau zgirietura de la mina …ma doare zgirietura de pe suflet,pare ka sufletul meu a sa ma trimata intr-o zi undeva departe ….el pa hodu s-o saturat sa fie folosit pe post de minge in fotbalu asta a nostru numit „iubire”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: