despre probleme

-я тебя никогда не забуду

-я тебя никогда не увижу. возвращаться плохая примета.

***

niciodată să nu te aștepți că totul o să fie așa cum te așteptai, bun?

niciodată să nu speri, să nu iubești, să nu crezi în oameni, să nu arunci vinul sau vodka, să nu te abții să trimiți oamenii, să nu te temi să fii nebun.

-ты сумасшедший

-для этого нужно тренироваться всю жизнь.

mi-ai zis că oamenii se tem de ce e la dânșii în suflet, de aceea caută răspunsurile în alții, se caută pe sine în toate urnele de gunoi din țară, se caută pe internet, se caută prin cărți, se caută pe rafturile magazinelor și în diferite paturi.

eu am zis că pe mine asta mă zaibește. mă zaibește în sens că-mi place.

după fraza asta tu ai înțeles că cu mine что то не то și mi-ai zis să mă duc să mă culc, să dorm o săptămână, să mă gândesc la nimic și o să-mi treacă. eu te-am întrebat șo za sfat levâi tu îmi dai. ”tu mie mi-ai zis fix așa, și pe mine mo ajutat”

fu și-s de levaia, mă gândesc eu, în timp ce îmi dau seama că să-ți urmezi propriile sfaturi poate fi mai greu decât a înțelge de ce cosO+sinO=1.

eu simt singurătate pe piele, cum mă mângâie frumos înainte eu să adorm cu fruntea pe o carte de Harper Lee, cum îmi zice bună dimineața, cum se ceartă cu mine, cum îmi face micul dejun, cum mă iubește.

pe cale de dispariție nu sunt numai unele rare feluri de animale, ci și unele rare feluri de sentimente, tu știi? lumea mea interioară tânjește așa de tare după un pic de căldură, ceai, cuprinsuri în pat, oleacă de glume și tot felu de ramantică de asta, dar în schimb eu primesc în nas cele șase grade de afară, 15 kg de cărți, o sticlă e vin, tirbușonu și o plapumă albastră.

tu știi sentimentu cela când simți că tu faci așa o huinea, că tu blea nu trebuie să fii aici, că tu trebuie să-ți pierzi tinerețea în alt fel, că blea, șeva ne to? ap eu tot.

eu dacă nu aș fi așa de fricoasă și singură, aș lăsa nahui acum tot și m-aș porni în lume, să văd munți și mări, plaje sălbatice și reci, aș face un foc și aș sta cuprinsă cu un кусок мяса sub o plapumă pe care bunica, dacă tare aș ruga-o, tot nu mi-ar împleti-o. кусок мяса să fie, că suflet demult nimeni nu mai are. aș merge cu trenul și mi-aș lăsa zguduiți creierii de șine și de viață, aș zâmbi controlorului, aș bea izvar și m-aș uita pe fereastră cum ninge. aș coborâ la nu-contează-ce stație și mi-aș spăla dinții în băile publice, aș dormi în sac de dormit și aș îngheța fericită. aș umbla sub ploaie și aș lăsa nisipul să-mi intre în buzunare, aș face cunoștință cu străinii, și cu cântăreții ambulanți, aș hrăni veverițele și aș săruta fără să regret.

dar problema e că eu-s prea fricoasă.