pleoapele mele grele

15 Noi

afară plouă mărunt și eu merg cu două pungi de la magazin în ambele mâini, cu capu-n jos și cu vântu care trece prin găurile împletiturii puloverului meu bej, cu 5 marimi mai mare, spre casă. sau spre ceea ce ar trebui să-mi fie casă. fut un zâmbet fals vecinului din blocul de mai jos, pun pungile jos, mă uit la gazonu care îngălbenește, la mormanu de frunze roșii și galbene strânse frumușel lângă ușă ca să corespundă anotimpului și dispoziției din sufletul meu, pun mâna pe clanța ușii și vtâknesc la ea. osul de la încheietura mâinii iese de sub mâneca puloverului, pe sub pielea subțire și uscată de vânt mi se văd firicelele de vene prin care odată trecea hemoglobină și iubire, inelul de pe deget e parcă obosit de viață și el, și numai unghiile lungi și roșii trădează imaginea unui om aflat la marginea dintre rău și nu-mai-pot.

tu ieri te uitai la mine și ai zis că eu seamăn cu o femeie. eu azi m-am uitat la mine și am zis că nu mai seamăn cu mine, că cearcănele îs prea mari, mâinile prea reci, buzele cafenii, privirea trimite fără să vreau, în păr nu mai am prinse bentițe cu trandafirași sau romanițe ca înainte, pe umerii mei deveniți acum mult mai osoși nu mai stau bluze colorate ci doar pulovere cafenii, bej sau sure, sau nimic.

tu zici că încă mă iubești, că ai să faci totul pentru mine, că eu degeaba mă ascund în sex fără obligații și degeaba neg ce simt. nu, nu degeaba. scuză-mă, dar eu nu mai simt nimic. eu îs așa de pustie înăuntru și goală pe dinafară, că adesea nu mai simt nici cum vinul îmi ajunge în stomac și apoi în creier, eu nu simt mirosul de brioșe scoase din cuptor sau mirosul de iarbă, nu simt frigul cum mă cuprinde, nu simt cum pahodu eu cad undeva departe. eu nu mai simt plăcere de la nopțile nedormite la dânsu pe pat, în bucătărie, în hol, eu nu simt fericire când dau eseul la timp, sau când cineva îmi spune că-i plac. tot ce știu eu e că-s într-un fel atât dezgustată de lumea asta, de mine, de tine, de noi-ul care am fost odată, de ea, de orezul fiert, de lipsa mea de simțuri, de lipsa de căldură, de înțelegere, de mă-ta.

eu am impresia că frigiditatea mea emoțională încet încet îmi cuprinde toate simțurile și le strânge strâns la piept.

eu  zâmbesc, râd, fac ceai, zic glume, pup, ajut, vorbesc, fut, iară zâmbesc, ascult complimente și le fac, ies la cafea, cuprind, fără să simt nimic. absolut nimic. parcă îs Cai în varianta feminină, parcă îs un fel de Kafka pierdut, parcă mi-a intat toamna în suflet și și-a făcut cuib acolo.

azi într-un moment de neatenție, am scăpat masca și patru din patru fete care erau lângă mine m-au întrebat dacă e ceva cu mine. nu am zis eu, ceva nu e cu mine, asta e și problema. dar ele evident că nu au înțeles, așa cum nu mă înțelegea mama când aveam 13 ani, așa cum niciodată nu m-a înțeles tata, așa cum eu niciodată nu l-am înțeles, așa cum ieri mama după 18 ani de când ne cunoaștem mi-a zis prima dată că mă iubește (da tu îmi futei capu dacă eu ție o dată când vorbeam nu îți zicea, oi cât e de râs), da, așa cum blea tu nu m-ai înțeles.

mă uit din nou la degetele mele care tapează cuvinte fără să simtă tastatura sau sensul, la venele mele care devin tot mai proeminente, mă uit la telefon, mă uit că mi-a venit un mesaj. ridic încet colțul gurii în încercarea de a schița un zâmbet, în timp ce-mi aduc aminte de vremea când aveam vreo 13-14 ani și se auzea telefonul cu 1 new message. de cât de puține lucurui aveam nevoie pentru fericire, zâmbete și furnici în suflet.

ții minte cum se zapizdeu fluturii beți de atâta iubire la noi în stomacuri?

acum stau și pun pereți, garduri, ghiveciuri cu flori uscate, mări, oceane și diferite galaxii între mine și voi, pentru că mă tem să nu-mi iasă toamna din suflet și să se bage la voi. acum zâmbesc mai mult ca niciodată de teamă să nu-mi vedeți țevile ruginite dinăuntru prin care odată trecea fericire. acum realizez că scriu așa o huinea, dar mă consolez cu faptul că scriu ceea ce simt. mă simt huinea. o mică huinea rece, obosită și frigidă.

 

46 răspunsuri to “pleoapele mele grele”

  1. Cristina Noiembrie 15, 2012 la 6:45 pm #

    :*

    • gingercats Noiembrie 15, 2012 la 6:48 pm #

      cuprind.

      • Cristina Noiembrie 15, 2012 la 6:51 pm #

        înapoi )
        mi-o fost dor.

      • gingercats Noiembrie 15, 2012 la 6:52 pm #

        plăcut. mulțumesc.
        chiar tare plăcut.

  2. Cristina Noiembrie 15, 2012 la 6:56 pm #

    ce faci tu? )

  3. Cristina Noiembrie 15, 2012 la 7:00 pm #

    pierd tot. mi se goleşte capul.

    • gingercats Noiembrie 15, 2012 la 7:04 pm #

      pierde tot, apoi ai să fii liberă să faci ce vrei.

      • Cristina Noiembrie 15, 2012 la 7:27 pm #

        liberă şi netrasă la răspundere. o să-mi placă o vreme, apoi o să-mi lipsească ceva.

      • gingercats Noiembrie 15, 2012 la 7:29 pm #

        să ajungi până atunci:) oamenii cu binele repede se obișnuiesc

  4. ¤ Noiembrie 15, 2012 la 7:05 pm #

    mia placut ,,Ma simt huinea o mica huinea,,

  5. ¤ Noiembrie 15, 2012 la 7:06 pm #

    Uitete amu un film care te va pune pe ghinduri cred..se numeste Cutiia

  6. Cristina Noiembrie 15, 2012 la 7:36 pm #

    binele să vină. realitatea îi că nu prea am cu ce să mă obişnuiesc pencă el nu vine

    • gingercats Noiembrie 15, 2012 la 7:48 pm #

      da tu știi cum arată binele?

      • Cristina Noiembrie 15, 2012 la 7:52 pm #

        nu. da deloc.

      • gingercats Noiembrie 15, 2012 la 7:55 pm #

        noi oamenii nu simțim presiunea aerului pentru că de la naștere am simțit-o, deși ea e destul de mare (acolo câteva zeci de kg pe cm2, nii lene să google) ap poate analogic cei care trăiesc în bine nu știu cum arată binele pentru că altceva nu cunosc? just thinking

  7. eu Noiembrie 15, 2012 la 7:45 pm #

    „ceva nu e cu mine” – genial :*
    eu simt ca textele tale incep sa capete sens))

    • gingercats Noiembrie 15, 2012 la 7:48 pm #

      😀 tare subtil m-ai făcut neînțeleasă de lume 🙂
      da mulțumesc

  8. Cristina Noiembrie 15, 2012 la 8:03 pm #

    destul de logic;
    doar că eu trăiesc printre vicii, slăbiciuni, melancolie, angoasă, obsesie blabla. cred c-aş recunoaşte indubitabil binele de la zeci de km distanţă dacă ar fi să vină, oricât de mioapă aş fi.

  9. Cristina Noiembrie 15, 2012 la 8:14 pm #

    atunci o să mor sclerozată, şi când lumea va întreba „da ce-o fi avut?” să se răspundă „de prea mult bine”
    ştii tu, întotdeauna m-am gândit că-s un hibrid dintre bacovia şi eminescu.

    • gingercats Noiembrie 15, 2012 la 8:17 pm #

      cred că e mai bine să fii hibrid între bacovia și eminescu și să mori de prea mult bine, decât să fii un amestec de cocktailuri margarita și cosmopolitan și să mori de la intoxicație de sushi.

  10. Cristina Noiembrie 15, 2012 la 8:29 pm #

    atunci mă pregătesc să mă uit la „luceafăr” şi să mă îndrăgistesc de el din „sicriul meu de plumb” să-i dau drumul pe „lac” şi să navighez cu vodka-n bot.
    cred că de fapt aşa arată binele.

    • gingercats Noiembrie 15, 2012 la 8:33 pm #

      da. bucură-te oamo de viață, atâta tot

      • Cristina Noiembrie 15, 2012 la 8:35 pm #

        alien, actually.
        dapăi eu încerc, ea nu prea se bucură de mine.

      • gingercats Noiembrie 15, 2012 la 8:37 pm #

        tu crezi că în viață cineva o să se bucure de/pentru tine?:D

      • Cristina Noiembrie 15, 2012 la 8:37 pm #

        dacă nu, să se prefacă.

  11. Cristina Noiembrie 15, 2012 la 8:39 pm #

    dacă nu, să se prefacă. asta îi la ordinea zilei.

    • gingercats Noiembrie 15, 2012 la 8:41 pm #

      lasă că tot din juru nostru și așa se preface prea mult.

      • Cristina Noiembrie 15, 2012 la 8:43 pm #

        exorbitant de mult

      • gingercats Noiembrie 15, 2012 la 8:45 pm #

        exact,

  12. Cristina Noiembrie 15, 2012 la 8:47 pm #

    noi de ce nu facem la fel?

  13. Cristina Noiembrie 15, 2012 la 8:56 pm #

    huinea.

  14. Cristina Noiembrie 15, 2012 la 9:03 pm #

    plus căcat.

  15. ¤ Noiembrie 15, 2012 la 9:26 pm #

    Si nu to placut filmu?

    • gingercats Noiembrie 16, 2012 la 1:34 am #

      uitasem să scriu, eu l-am privit mai demut 🙂 îi normal, deși mai este unu tot cam cu aceeași idee

  16. ¤ Noiembrie 16, 2012 la 6:03 pm #

    da cum s keama?

  17. Cartof Noiembrie 21, 2012 la 11:53 pm #

    Potatoe is the best friend.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: